E ora cea neagră din noapte,
Momentul când ochii-ți sunt largi îngropați,
Adânci, negri și ei,
Și foșnetul palid oftează, și taci.
Trupul se clatină-ncet în pământ,
Și nu știu dac-ai pierit în vedere
Căci iarăși se aude murmurul tăcut
Al ochilor tăi pârjoliți în durere.
Te târăști,respirând într-o șoaptă,
Și curgi în derivă absentă,
Te ștergi, iar oftatul scăpat
Își absoarbe suflarea cea lentă.
E ora cea neagră din noapte.
În crăpăturile-obrazului rece
Doar vorbe sărate, deșarte,
Și-alături o pipă visează că-ți trece.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu