luni, 25 februarie 2013

Cam tot atâtea.


Când te-am chemat, mi-ai fi retras
Din piept suspinul ?
Și-n pale,deșirante
Și răzlețe focuri, mi te-ai vădi cu răni
Și boli melodioase ?
C-atât de multă și prea neașteptată singurătate e.

Dar eu,cu mult amurg în suflet
Doar trec precum fantomă deșănțată,
Mă port în trup și-mi cad pe coaste
C-atunci când ai lăsat ca ochii mei
Să-nghită multă și prea neașteptată minciună.


Și câte stări, iubite, într-o zi!
Cam tot atâtea lacrimi am tencuit pe-obraz.
Cam tot atâtea...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu