După cum se prea semi-înțelege din titlu, subiectul e puțin pus deoparte(la morga uitării), căci deja are caracterul de definitivat mult prea râvnit de teoreticieni.Propun o altă nuanțare decât cea comună,mai mult decât fluidă.
Cât de curând am observat o anumită sintagmă folosită în contextele unui anumit...prieten.Mai mult decât context, era o afișare de gânduri. Sintagma respectivă mi-a transmis ideea de aforism, și ca să nu las timpul să-mi expună gândurile la o atitudine casantă, încerc pe cât posibil să extrag esențialul.
”Nu suntem egali pentru că nu percepem la fel realitatea.” Iată o cugetare pentru care merită să bei 1 kg de cafea pentru ca pacea somnului să nu-ți doboare accesele precedente. M-a dus exact cu gândul la ”iluminism” și ”umanism”. Recent mi-a atras, printre pagini ,atenția o...”teorie”.
” (...) adepții iluminismului pledează pentru distrugerea ierarhiei și promovează omul egal (...)” Mă bucur că pledau pentru ceva anume și chiar îndrăzneau să și promoveze, dar TOȚI putem pleda și promova oricît de mediocru ar părea, așa este. Pe de altă parte poate ,de asemenea, contura ideea că în epoca respectivă domina excesul de hermeneutică, dar chiar și așa, e o crimă să legalizezi o idee care în genere nu are decît un caracter alegoric. Se prea poate să ”vânezi lupul cu gloanțe oarbe” (proverb austriac). La nivel propriu, întreaga lor promovare nu a rămas decât precum o epicitate sonorică. ș.a.m.d.
Militantismul a avut ”noroc”. De ce să ne forțăm să păstrăm tăcerea(respectând astfel impasibilitatea celorlalți față de o ”creație” cu rol de paradigmă), când putem să recurgem la forma genuină a concepțiilor și să adoptăm din ea ramuri utile pentru propriile semănături? Ceea ce vreau să subliniez este incapacitatea promotorilor de a delimita aspectele fundamentale ale unui drept de om, acela că, în ciuda inițiativei cu,care nu am avut contact, este de o importanță majoră să fiu luat în considerare în ce privește contribuția la ”umanitate”. Se încalcă subversiv dreptul,așadar, când se consideră că o distrugere a ierarhiei este o soluție care exercită putere asupra evoluției individuale.Se cere a fi o iluzie de epocă. Așadar, nu este de o profunzime lăturalnică de confuzii și atrocități acest comportament iluminist. Cum nici nu este și gândul umanist. Puțin mai mult spre a echivala conciziile realității, dar în fond este tot o pledare pentru teorii care tind să reorganizeze structura mentală, îmbibată de non-practici, ceea ce consumă seva spiritului și supune naturalețea unui echivoc global, aparent susținut în mod absurd.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu