marți, 28 februarie 2012

Pe dosul realitatii

Vreau sa abuzez de spiritul meu si sa-mi sintetizez asa,deodata,simtirile!Procesul meu launtric ,in sfarsit,si-a gasit ordinea iar haosul isi cauta refugiu prin praful trecutului.Uneori,simteam ca dragostea va fi antidotul crizelor mele interioare,dar sunt eu insami,da eu;fiinta mea m-a ajutat si ma iubesc pentru faptul ca pot sa realizez aceasta iubire de sine!
E un mister aparte aici ce ma leaga de autenticitatea simturilor,si-mi port asa mereu o simulare a vointei care sa ma faca sa reactionez spontan la perceptiile mele libere.E sau nu oare o atasare de realitatea mea? Caci,sincer,astazi mi s-a spus ca traiesc in realitatea tuturor,dar nu prea am deplina incredere in asta;eu simt ca traiesc in realitatea mea,unde proiectia ideilor celorlalti nu au efect asupra ei;pe cand in 'realitatea celorlalti' haosul este prezent mereu,atat in minte cat si in exterior.Ei se cred sinceri si atotputernici cu teoriile lor despre viata,inventand logica sensului si a nonsensului,dar lor le pasa de simplitatea lucrurilor care sta la baza oricarei ipoteze, nesituand aici si complicitatea gandirii lor despre Tot. Totul meu sunt eu,pentru ca eu port viata mea,nu ei.Ei ,cei care-i zaresc , nu ma simt pe mine,ei simt doar ideea mea ,un amestec cu experienta lor de a simte,si asta ma face trist,pentru ca atunci simtirea nu s-ar mai putea simti pe deplin...
Ieri si maine ma leaga de astazi,ma supun legilor existente,deci "astazi" esti doar al meu,fara sa-mi dicteze altcineva si fara sa-mi fure "astazi"-ul al meu,e doar al meu!

Venus!

Tabloul ei imi da tacerea si-mi absoarbe zgomotul,raman fara glas ,deci nu mai am niciun motiv sa-mi aud vocea,caci ea deja e pe un taram pustiu .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu