sâmbătă, 4 februarie 2012

Neasteptate chemari

Astazi mi s-a prezentat ceva cu adevarat strain. Ceva ce n-as fi crezut ca s-ar  intampla vreodata.Pentru prima oara in viata m-am simtit necunoscuta si pierduta in personajul meu.
A fost o senzatie stranie , aparent linistita,dar in gandul meu s-a revoltat cumplit,zbatandu-se,iar constiinta mea mi-a spus: " De ce,ca doar tu crezi in ceea ce faci,de ce ai patit astfel?"  Se nascuse un mister in mine in clipa cand am atins starea respectiva, cu timpul, revenind in "tacerea" miscarii si a repetitiilor , firul a decurs ca intotdeauna,dar de data aceasta aveam un nod in gat: puteam sa jur ca imi doream senzatia de dinainte si acum brusc mi se furase sansa s-o mai intampin in fiinta mea.

M-am gandit ca poate fi orice,o alta traire de a mea ce-si cauta taramul amintirilor.Sa fi fost strapunsa de adevarata pasiune? Nu stiu,ar insemna ca pana acum n-as fi avut vreo stare de multumire din partea personajului meu,ori eu mereu am simtit dimpotriva.

Am crezut ca stiu totul despre actor,despre artist si arta.Defapt nu stiu nimic.Abia astazi am simtit ca sunt straina din cale afara.Domeniul,pasiunea ,singurul sens al vietii mele ma tradeaza in felul cel mai cumplit: nestiinta.Ciudat este ca m-am simtit sigura mereu pe mine ,acum ma simt lipsita de...ceva.

Adesea imi spun(chiar si artistii) ca actorul bun este cel ce joaca cu pasiune,cu naturalete,cel care simte.Eu simt!Dar uneori ma-ntreb daca chiar asta este simtirea corecta? Daca nu simt la fel ca ceilalti? Cine sunt eu defapt si de ce simt diferit? Sau oare simt ca toti ceilalti? Sau ..nu simt? 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu